luni, 8 noiembrie 2010

De ce vreau ca maghiarii să înveţe istoria şi geografia în limba maternă!

În baia de hormoni vărsaţi inutil din creiere înfierbântate, Legea educaţiei – adică exact aceea care ar trebui tratată cu maxim de limpezime şi profesionalism – este înecată în emoţii naţionaliste. Nu învăţământul superior, nu cercetarea sau doctoratele, nu alte modificări ale programelor gimnaziale şi liceale au pus în corzi o lege a României, ci simpla întrebare: de ce să înveţe elevii maghiari istoria şi geografia în limba maternă?

Aş avea câteva argumente. Să o luăm tot pe articole...

1. pentru că important e rezultatul şi anume cunoaşterea/necunoaşterea materiilor numite istorie şi geografie, deci scopul ar putea scuza mijloacele.
1.a. în realitatea claselor maghiare a şcolilor din secuime se întâmplă astfel: profesorul (maghiar în 90% din cazuri) vine la oră cu o traducere a lecţiei. Predarea se face mai în română, mai în maghiară, însă explicaţiile, detaliile, discuţiile sunt în maghiară. Manualul este întradevăr în română! Nu prea îl citeşte nimeni pentru că e suficient de complex.

2. pentru că învăţarea limbii române trebuie să se facă la orele de limba şi literatura română şi nicidecum la cele de istorie şi geografie
2. a. dacă nu sunt suficiente orele de limbă română pentru o temeinică cunoaştere a acesteia, se pot înmulţi, dubla, tripla până la nivelul satisfăcător
2. b. dacă metodologia de studiere a limbii române pentru elevii maghiari este proastă (cum, de altfel, este!), iar rezultatele se simt dureros (tinerii maghiari ştiu din ce în ce mai puţin să COMUNICE în limba română, chiar dacă recită frumos „transcedenţa la Blaga”), atunci să se lucreze asupra cauzei.
2. c. dacă se consideră că lecţiile de istorie şi geografie predate în română sunt un bun prilej de a mai exersa limba pentru cei care nu prea o vorbesc, atunci propun – pentru a elimina orice umbră de discriminare – ca toţi elevii din România să studieze istoria Romei în latină, pe cea a Greciei în greacă, ş.a.m.d.

3. pentru că art. 37 (8) din Legea educaţiei spune că: În învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor naţionale, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti şi în limba română - se prevede clar că manualele nu sunt diferite de cele româneşti, deci nu sunt primite de la Budapesta sau elaborate de vreun istoric/geograf maghiar care n-a aflat de variantele româneşti.

4. pentru că nici argumentul lăsării fără loc de muncă a unui uriaş număr de profesori de istorie şi georgrafie români nu ţine. După statisticile Inspectoratului de învăţământ Covasna, în municipiul Sf. Gheorghe un (1) singur cadru didactic (profesor de istorie) îşi va pierde catedra, iar în judeţ numărul se ridică la 3.
4.a. şi deoarece amendamentele (aproape singulare) care au dorit scoaterea articolului ce privea învăţarea istoriei şi geografiei în limba maternă au venit exact de la profesorii care trăiesc într-o zonă a judeţului în care nu găseşti picior de maghiar. Iar discuţiile naţionale se poartă în general fără un profesor (român sau/şi maghiar) care a predat una din materiile astea, în secuime, cel puţin doi-trei ani.

5. pentru că maximum de naţionalism maghiar înseamnă ceea ce îmi sugera un coleg, jurnalist secui. Şi anume că istoria românilor nu trebuie învăţată în maghiară pentru ca să existe o distincţie clară între istoriografia maghiară şi cea românească. „Elevul maghiar trebuie să ştie care este istoria noastră scrisă de noi şi care este istoria voastră, scrisă de voi. Pentru asta cea mai simplă departajare este limba. Istoria noastră în limba noastră, istoria voastră în limba voastră. Iar dacă elevul maghiar nu va pricepe foarte multă istorie în română, cu atât mai bine!”

6. pentru că încercarea de a le face bine bine maghiarilor care, învăţând astfel, şi-ar putea lărgi orizontul şi ar putea accede şi la alte sfere din societatea românească ar fi lăudabilă dacă n-ar fi ipocrită. Înainte de a le face bine maghiarilor forţându-i să înveţe limba română am putea să ne concentrăm asupra rataţilor noştri care, români fiind, nu ştiu nici limba română, nici istorie, nici geografie, dar nici matematică sau chimie.

duminică, 11 aprilie 2010

Opinie la opinii

Pentru că trebuie să răspund şi eu cumva comentariilor comentatorilor care comentează subiecte ce au ajuns comentabile….

De exemplu, părerea unora în chestiunea retragerii din comisia de denumire a străzilor şi ineficienţa dezbaterii despre multiculturalism este că am fost înfrânt de cavalcada maghiară. GREŞIT ! Am fost iritat, dezamăgit, mâhnit, poate… Dar în niciun caz n-am abdicat de la principiul în care cred: deceniul viitor va fi unul comun al maghiarilor şi românilor în secuime sau nu va fi deloc! In sensul în care sunt convins că extincţia (a unora sau altora), deşi posibilă dacă ne dorim un Kosovo secuiesc, este puţin probabilă.
Fac pariu pe ce vreţi că identitarismul – românesc sau maghiar – blochează în acest moment evoluţia zonei. Şi dau exemple la cerere… Sau contraargumentez contraexemple la cerere… Nimic nu este mai păgubos, acum, decât orientarea spre trecut, reparaţia istorică, apelul la conservare şi viitorul văzut prin lentila secolului nouăşpe.
Că unora le place, le convine, le foloseşte, asta este altceva…
Speram că vom putea face paşii mai mari şi mai hotărâţi spre o deblocare a impasului economic, moral şi etnic în care ne-am cufundat după optzeci şi nouă.
Nu se poate? Nu se poate!
Dar nici n-am să cad în capcana retragerii doar pentru că linia frontului e nemişcată.